A Friend’s Love says:
” If you ever need anything,
I’ll be there.”
True Love says:
” You’ll never need anything;
I’ll be there.”
- Jimi Hollemans -
Tuesday, July 12, 2011
We sat side by side in the morning light
and looked out at the future together.
- Brian Andres -
tu.. nu trebuie sa spui nimic.
nu trebuie sa vorbesti pentru amandoi,
sa rupi tacerea
cand, obosita de tacere
ma ascund printre cuvinte fara sens.
nu trebuie sa demonstrezi nimic,
nici ca exist,
nici ca nu exist.
le simt deopotriva cu aceeasi intensitate
cu care aud cuvintele pulsand.
tu nu trebuie sa spui nimic.
nu trebuie sa-mi amintesti sa rad
cand plansul imi ineaca vorbele,
nici sa-mi umbresti pasii
cand uit sa merg.
nu ma impinge spre salvare
caci salvarea este atat de departe de noi..
Saturday, January 31, 2009
candva, mai tarziu, ne vom juca de-a baba oarba.
timpul imi va pune atropina-n ochi
si cu o basma zdrentuita la capete, desirata,
imi va intuneca privirea.
voi alerga atunci dupa el,
cersind zile,
ore,
poate chiar minute,
sa le pun la ciorap, sub saltea,
pentru noptile in care
voi confunda visele cu nemurirea.
timpul imi va pune atropina-n ochi
si cu o basma zdrentuita la capete, desirata,
imi va intuneca privirea.
voi alerga atunci dupa el,
cersind zile,
ore,
poate chiar minute,
sa le pun la ciorap, sub saltea,
pentru noptile in care
voi confunda visele cu nemurirea.
te intrezaream printre gratii.
printre cioburi
adunate,
lipite
si sfaramate din nou.
printr-un geam numai al nostru,
creat de noi,
pentru noi,
pe care sa-l putem inchide
ori de cate ori
zgomotul ne-ar fi nimicit gandurile.
printre cioburi
adunate,
lipite
si sfaramate din nou.
printr-un geam numai al nostru,
creat de noi,
pentru noi,
pe care sa-l putem inchide
ori de cate ori
zgomotul ne-ar fi nimicit gandurile.
Învaţă-mă să ard întunecat
Lasă-mă să m-aprind de întunericul tău,
În lumina feroce
Învaţă-mă să ard întunecat,
Modelează după forma aripilor
Flacăra mea
Şi purific-o de orice culoare.
Sau,
Şi mai bine,
Dă-mi o sămânţă de întuneric,
S-o îngrop în pământ
Şi-nvârte mai repede anotimpurile
Să crească,
S-o seamăn din nou.
În lumina feroce
Ar fi atunci păduri şi lanuri,
Crânguri, livezi, pajişti şi codri de noapte.
O beznă tandră
În care am putea muri oricând am vrea,
Un întuneric în care
N-am mai fi frumoşi, nici buni,
Ci doar singuri,
Şi nemaitrebuind să privim,
Închizând ochii, am putea vedea.
În lumina feroce
Învaţă-mă să ard întunecat,
Modelează după forma aripilor
Flacăra mea
Şi purific-o de orice culoare.
Sau,
Şi mai bine,
Dă-mi o sămânţă de întuneric,
S-o îngrop în pământ
Şi-nvârte mai repede anotimpurile
Să crească,
S-o seamăn din nou.
În lumina feroce
Ar fi atunci păduri şi lanuri,
Crânguri, livezi, pajişti şi codri de noapte.
O beznă tandră
În care am putea muri oricând am vrea,
Un întuneric în care
N-am mai fi frumoşi, nici buni,
Ci doar singuri,
Şi nemaitrebuind să privim,
Închizând ochii, am putea vedea.
Ana Blandiana
Thursday, January 29, 2009
ganduri (rautacioase) de dimineata
incredibil de prost. dar cu demnitate.
cam asa face romanu’ fata crizei ce ne tot bantuie de o vreme incoace. mai cu un zambet, mai cu o fluturare de degetele, doar-doar o trece de la sine.
cam asa face romanu’ fata crizei ce ne tot bantuie de o vreme incoace. mai cu un zambet, mai cu o fluturare de degetele, doar-doar o trece de la sine.
..sau mai bine sa ramana. da’ sa se mute la vecinu-n ograda, sucomba-i-ar si lui capra.. ca pe spinarea vecinului se fac banii buni. cum se spune.. omu’ din greseli invata. da’ din greselile altora.
nici nu ne-a ajuns bine criza si deja ne dam cu rotile-n sus. pana la urma, poate, tot raul spre bine.. ca nu-i dracu’ atat de negru si nici piaza rea nu dispare. poate ne mai trec si noua aerele de UE-isti parveniti ce ne flutura prin capete in ultima vreme.
pana mai deunazi toceam asfaltu’ din fata magazinelor la credite doar cu buletinu’. era bine, domnilor, sa plecam acasa cu frigideru-n spate, fara sa ne batem capatanile cu ce-l platim. plateste banca. are de unde. ca doar d-aia ia dobanda. o mai fi secat si rezervele bancilor, cu toate dobanzile lor pompate. s-o fi dus pe copca si ele.. ca estem multi, domnilor. multi si caposi.
sa nu ne agitam inca, totusi. situatia nu este chiar atat de rea. nu disperam, solutii exista. tragand linie si insumand, vecinu’ are destule capre. ne ramane doar de asteptat cu interes. ca timpu’ e al nostru. si-i fara dobanda.
Wednesday, July 30, 2008
Îţi aduci aminte plaja?
Îţi aduci aminte plaja
Acoperită cu cioburi amare
Pe care
Nu puteam merge desculţi?
Felul în care
Te uitai la mare
Şi spuneai că m-asculţi?
Îţi aminteşti
Pescăruşii isterici
Rotindu-se-n dangătul
Clopotelor unor nevăzute biserici
Cu hramuri de peşti,
Felul în care
Te îndepărtai alergând
Înspre mare
Şi-mi strigai că ai nevoie
De depărtare
Ca să mă priveşti?
Ninsoarea
Se stingea
Amestecată cu păsări
În apă,
Cu o aproape bucuroasă disperare
Priveam
Urmele tălpilor tale pe mare
Şi marea
Se-nchidea ca o pleoapă
Peste ochiul în care-aşteptam.
Ana Blandiana
Sue
© By LindsayK Dutton
There once was a girl named Sue,
She visited the city zoo
She smelled funky,
And looked like a monkey
So now she lives there too!!
Friday, July 4, 2008
Cantec naiv unu
De-as fi ramas, ar fi plouat,
treceau prin cer corabii transparente
pline cu gesturi decadente
din apele ce s-au evaporat.
Si nici nu stiu de ce-am plecat,
m-au amagit sclipiciuri desuete
alunecand in departari incerte?
Raspunsul tot nu l-am aflat.
De-as fi ramas, ar fi plouat
si cine n-ar fi vrut sa se desfete
in apele venite sa ne-mbete
cu stropii ei din aurul cel mai curat?
De-as fi ramas, ar fi plouat
si n-am fi stat acum cu totii intr-o barca
pe care o durere adanca o ineaca
in apele ce tocmai au secat.
Alexandru Padureanu
